M-am intrebat de nenumarate ori ce e fericirea...sa fi fost acea batranica palida,bolnavicioasa care a trecut de nenumarate ori pe langa mine?Oare de ce nu am putut sa o opresc,sa o poftesc sa ramana putin cu mine...Sunt momente in care te simti prizioner,legat de maini si incapabil sa schitezi vreun gest....E unul din momentele in care scapi fericirea printre degete...Am ramas din nou marcata cand l-am vazut din nou pe el in compania unei persoane care nu merita nici macar o privire...intr-adevar gusturile nu se discuta,dar sa nu ridici nici un semn de intrebare atunci cand esti constient ca o iesire necontrolata iti poate afecta imaginea?Sau...te.ai gandit ca mai patata decat e acum nu are cum sa fie...Oricum ar trebui sa primesti un Premiu Nobel pentru "cel mai bun mincinos" sau "cel mai tare sfaramator de suflete"...Ar fi ceva sa primesti una din distinctiile astea,oricum te-au catalogat altii inaintea mea,parerea mea nu mai conteaza!
Printre ele,astazi cand scriam un articol despre Eminescu ma gandeam daca iti amintesti cand imi recitai si mie mi se parea ca nefiind la locul lui un asemenea gest din partea ta...Genul de om de neatins caruia ii plac poeziile...Ne regaseam amandoi printre randurile acelea in cartea cu pagini ninse de timp,doar ca mie nu imi placea sa recunosc ca ma atingea la suflet...Versurile astea mi-au intrat in suflet,in minte si exista momente in care le spun fara ezitare,fara rusine...doar gandindu-ma la tine.Si acum zambesc cand ma gandesc cat suflet puneai atunci cand le recitai...dar de fapt,cum sa fi pus suflet,tu cel fara inima?Poate erau singurele clipe in care erai cu adevarat tu,fara sa te protejezi cu scutul asta pe care l-ai pus intre noi,intre tine si lume,intre tot ce te inconjoara.As cere prea mult daca mi-as dori sa fi langa mine doar cateva minute,sa vorbim despre Povestea teiului?sau despre soarta bietei Blanca?Uneori tind sa cred ca nici macar forta divina nu poate sa indeplineasca o asemenea minune...Ramane sa numar in continuare minutele,orele,zilele care trec pe langa mine si sa ma gandesc la ce a fost...sau la ce ar fi putut fi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu