What a day!!!...

Tipic zilei de duminica,am pornit de dimineata in "incursiune"...prima destinatie,asa cum era si normal:Maroon...deoarece o zi buna se incepe cu o mica pauza:):))Dupa obisnuitele prelegeri si despicari in patru a firului cu fetele(nu ne mai vazusem de 24 de ore..sau nici atat)...:)),ma gandesc sa fac o vizita la sediul Universitatii Spiru Haret....unde spre stupoarea mea..era inchis...tre sa fim intelegatori,...e duminica!Vorba aia si Dumnezeu s-a odihnit in ziua a 7a!De ce nu ar face la fel si doamnele secretare?nu asta era problema...nici macar nu ma agitam,daca nu as stii ca se apropie sesiunea:))...Dupa acest dute-vino am ajuns acasa si la somnic cu mine..:P
Seara am petrecut-o la Layla(unde altundeva)...dar...aici apare marele semn de intrebare..in timp ce imi faceam de lucru si butonam telefonul stand acolo in fata,in ploaie..mi-a zburat un gand sa ma uit spre etajul 2,deasupra de BancaTransilvania...si stupoare...intr-adevar a aparut cineva la geam...ar fi ceva iesit din comun sa dau vina pe destin?:P eu cred ca nu...sau cel putin asa sper...daca nu o fi fost cumva o " mare coincidenta"...oricum daca seara mea s-a dat peste cap.macar am mai dat-o si pe a altcuiva:P...Lasand rautatile la o parte,cred ca am sa merg sa imbratisez perna....am obosit de la atata stat:)):))

20 Decembrie ...he still haunts me...:(

Mi-e groaza sa deschid ochii dimineata,sa privesc la telefon si sa vad ca ne apropiem cu pasi repezi de Sarbatori...de Anul Nou...trebuia ca aceasta perioada sa o petrecem impreuna EU si El...acum constientizez ca intr-adevar nu e bine sa iti faci planuri,stiam deja din septembrie unde vom pune bradul,cum va arata fiecare coltisor...restul clipelor nici nu mai contau stiam ca sunt cu el si era suficient pentru mine...Dar,Cineva de Sus s-a incapatanat sa imi ofere doar pentru scurt timp ceva ce nu mi-as fi dorit in ruptul capului..si mai mult de atat ca acel cineva sa devina "my everything"...:(Sunt lectii de viata,pe care nimeni nu si le-ar dori sa le primeasca,dar la un moment dat ce ne e scris,e inevitabil....Nu pot spune ca privesc cu incredere spre viitor deoarece mi-a fost rapita si ultima licarire de speranta in oameni...Sa ma razbun?nu cred ca ar fi o solutie?sa uit?..as vrea dar nu pot...Las zilele sa hotarasca in locul meu si voi alege sa merg oriunde ma poarta destinul,in speranta ca intr-o zi tot la EL voi ajunge...:(