What a day!!!...

Tipic zilei de duminica,am pornit de dimineata in "incursiune"...prima destinatie,asa cum era si normal:Maroon...deoarece o zi buna se incepe cu o mica pauza:):))Dupa obisnuitele prelegeri si despicari in patru a firului cu fetele(nu ne mai vazusem de 24 de ore..sau nici atat)...:)),ma gandesc sa fac o vizita la sediul Universitatii Spiru Haret....unde spre stupoarea mea..era inchis...tre sa fim intelegatori,...e duminica!Vorba aia si Dumnezeu s-a odihnit in ziua a 7a!De ce nu ar face la fel si doamnele secretare?nu asta era problema...nici macar nu ma agitam,daca nu as stii ca se apropie sesiunea:))...Dupa acest dute-vino am ajuns acasa si la somnic cu mine..:P
Seara am petrecut-o la Layla(unde altundeva)...dar...aici apare marele semn de intrebare..in timp ce imi faceam de lucru si butonam telefonul stand acolo in fata,in ploaie..mi-a zburat un gand sa ma uit spre etajul 2,deasupra de BancaTransilvania...si stupoare...intr-adevar a aparut cineva la geam...ar fi ceva iesit din comun sa dau vina pe destin?:P eu cred ca nu...sau cel putin asa sper...daca nu o fi fost cumva o " mare coincidenta"...oricum daca seara mea s-a dat peste cap.macar am mai dat-o si pe a altcuiva:P...Lasand rautatile la o parte,cred ca am sa merg sa imbratisez perna....am obosit de la atata stat:)):))

20 Decembrie ...he still haunts me...:(

Mi-e groaza sa deschid ochii dimineata,sa privesc la telefon si sa vad ca ne apropiem cu pasi repezi de Sarbatori...de Anul Nou...trebuia ca aceasta perioada sa o petrecem impreuna EU si El...acum constientizez ca intr-adevar nu e bine sa iti faci planuri,stiam deja din septembrie unde vom pune bradul,cum va arata fiecare coltisor...restul clipelor nici nu mai contau stiam ca sunt cu el si era suficient pentru mine...Dar,Cineva de Sus s-a incapatanat sa imi ofere doar pentru scurt timp ceva ce nu mi-as fi dorit in ruptul capului..si mai mult de atat ca acel cineva sa devina "my everything"...:(Sunt lectii de viata,pe care nimeni nu si le-ar dori sa le primeasca,dar la un moment dat ce ne e scris,e inevitabil....Nu pot spune ca privesc cu incredere spre viitor deoarece mi-a fost rapita si ultima licarire de speranta in oameni...Sa ma razbun?nu cred ca ar fi o solutie?sa uit?..as vrea dar nu pot...Las zilele sa hotarasca in locul meu si voi alege sa merg oriunde ma poarta destinul,in speranta ca intr-o zi tot la EL voi ajunge...:(

Cred ca asta ar trebui sa fie imaginea unui suflet care se simte cu adevarat singur...ghemuit intr-un colt,asteapta o raza de speranta...Ma mir si eu de mine de imaginile pe care le postez,dar din pacate ma caracterizeaza ,cel putin pentru o perioada de timp...Incerc sa inteleg acest fenomen numit"barbat" dar sincer nu reusesc...la mine cel putin ori e alba,ori e neagra...la altii insa,se pare ca poate sa fie si gri:(...si atunci ce rost are sa mai astepti ceva ce poate nu se va implini niciodata?e ridicol sa realizezi ceva si sa nu ai puterea sa mergi mai departe,dar din pacate cu riscul de a ma repeta,se pare ca inima face alegerile,chiar daca nu sunt benefice intotdeauna...maine e o alta zi,probabil soarele nu va mai fi la fel de incapatanat ca si pana acum si va iesi si pe strada mea...eu inca il astept:P...

Mi-am gasit tatuajul...:) la Alina in calculator...in timp ce ea se ocupa de clienti eu rascolesc curioasa asemeni unui copil mic folderul cu poze...sper sa nu se supere,oricum stiu ca ma iubeste,deci ma iarta ca am postat fluturasul fara acordul ei:))cum era oare in termeni jurnalistici?incalcarea dreptului de autor?anyway...dlagutz fluturasul!!pusic dulce pt Alina:)

VA IUBESC MULT MULT!!!!

In aceasta dimineata a intrat Lauris pe mess...cine e Lauris?cea mai scumpica sefa de grupa,prietena si colega pe care am avut-o in anul in care am frecventat cursurile Universitatii de Vest din Timisoara-sectia Jurna.Lauris draga de ea era foarte contrariata si nu stia daca m-am mutat sau nu...nu stiu daca o sa citeasca randurile astea,oricum in momentul in care mi-a spus ca ieri la deschidere ma cauta,ochii mi s-au umplut de lacrimi...Exista si oameni demni de admiratie si cu siguranta Laura este una dintre ei!Multumesc pentru tot,pentru cuvintele care mi le-ai spus si ca ai fost acolo cand aveam nevoie de cineva care sa ma asculte!Va iubesc mult dragi colegi si promit sa ne vedem in curand!!!PUPICI PT TOTI!

About him....

....A perfect stranger....

1Octombrie 2008....

Urata zi...si 1 asta privit in calendar e la fel de singur si inghesuit acolo ca si sufletul meu...ce chestie,mie tot timpul mi se cere rabdare,clipe de ragaz,timp de gandire...dar oare timpul de ce nu se opreste in loc pt mine?de ce nu e tot timpul vara?de ce pleaca pasarile spre tarile calde?de ce cad frunzele si lasa copacii goi?...sunt lucruri pe care as vrea sa le aflu,asa cum as vrea sa stiu cat de multa suferinta poate indura un suflet?sau exista vreo limita?...de ce trec clipele pictate in roz de cineva si sunt inlocuite cu intuneric?
Privesc spre geam cu groaza,observ ca inca o frunza isi urmeaza cursul anevoios spre a atinge solul,soarele parca nu mai izbuteste sa iasa de dupa nori care se incapataneaza sa il acopere,iar o senzatie de frig isi face loc in camera in care speram sa fiu singura...dar suntem doi...eu si....frigul...si mai e durerea,care nu ma lasa in pace....:(
Degeaba mi-am schimbat mesajul de intampinare la telefon in "Keep your head up!",nu ma ajuta cu nimic...sunt doar vorbe goale,in care clar nu mai cred...cum de altfel nu mai cred in nimic!Multumesc cuiva care mi-a rapit ultima speranta si ultima clipa de fericire!

Delirious....

A venit toamna...privind la primele articole publicate,am realizat ca sunt de-a dreptul comica...in aprilie nu banuiam ca lucrurile vor lua o cale neasteptata si acel EL de neinlocuit a fost mai usor de inlocuit decat m-as fi asteptat...Problema e same old story,am ajuns sa imi bantuie altcineva visele cand adorm si clipele"somnoroase"de dimineata...:P...vorba cantecului...I can have another you by tomorrow,so don't you ever for a second get to thinkin' "YOU'RE IRREPLACEABLE"?!?!....:)

Strange life...

Cu fiecare zi care trece,ma simt tot mai slabita,confuza...nici nu pot descrie starea aceasta...Cineva de sus ma supune la anumite teste pt a vedea cat de mult pot duce...Strange feeling!!!Cred ca daca m-ar intreba cineva dimineata cand ma trezesc cum ma numesc,nici nu as stii cine sunt...De acord si cu chestia ca inimii nu ii poti spune pe cine sa iubeasca,dar de ce de fiecare data face alegeri de care s-ar putea lipsi?Ciudat cum intr-un timp relativ scurt,cineva devine pentru tine TOT,iar fara acel tot ai nimic....Constienta fiind ca poate aceasta "chestie"nu duce niciunde ma ambitionez sa demonstrez...ce?Probabil cat pot suferi de mult...altfel nu imi pot explica cum un lucru care face mai mult rau decat bine e prioritatea mea in clipa de fata...Practic inca sper sa fi visat,iar valul acela ce ma poarta spre necunoscut sa nu existe in realitate...cum asa?...ajungi sa te simti la fel ca un catel abandonat,care asteapta putina mangaiere din partea trecatorilor,incerci sa te agati de orice farama de speranta...Clar daca in sinea mea nu as considera ca merita,poate ca m-as opri aici,dar simt ca acel ceva trebuie sa fie aproape de sufletul meu,cu orice sacrificiu...In fapt.tot ceea ce este greu,e si frumos,altfel nu am mai avea satisfactia de a obtine ceva ce ne-am dorit probabil dintotdeauna...Hoping for better days...:(

A new life

Am tot spus ca o sa imi fac timp sa scriu,dar nu mi-am facut..Cred ca mi-am gasit jumatatea,sper sa nu o spun prea devreme dar asa mi se pare...E super ok sa fii indragostita,sper sa iasa bine macar de data aceasta...Intr-o saptamana,am trait cat altii intr-un an.Toate acele senzatii m-au facut fericita!Am fost la Hunedoara la castel,vrem sa plecam la munte,ce mai...e tot ce mi-am dorit!!!o sa mai scriu...acum astept sa se trezeasca dragul meu drag:)

ce zi....

hmm...sunt ca si vremea azi...dar eu nu mai plang...o las pe ea sa planga si pentru mine!Ce chestie...trec zilele si eu parca plutesc prin timp...nu shtiu unde sa ma opresc...sunt singurul tren in miscare intr-o gara moarta de 100 de ani...Totusi e bine ca mai exista si persoane care ma binedispun...Ma binedispune Domnul Tolcea,care face chinul de la ora 8 sa treaca mai usor...chiar dak uneori glumele sale sunt acide...ma simt altfel cand ies la cafea cu colegele...Vreau sa fiu iar eu!Sa nu fie nevoie sa "zambesc artificial" intr-o lume pierduta...e ceva de genul:Caut zambet pierdut!Se declara nul....:(

Doar EL...

Hmm...el,as putea spune ca mi-ar fi fost predestinat dar exista momente in care am incertitudinea ca cineva,undeva a gresit si a plasat povestea noastra intr-o lume prea cruda...as fi vrut sa traiesc in vis alaturi de el si de steaua noastra...Am gresit mult,am spus cuvinte care dor,dar am si iubit si asta a contat cel mai mult...nu stiu daca merita sa sper,sa ma hranesc cu ziua de ieri sau sa caut lumina zilei de maine...Mi-e greu sa o iau de la inceput si asta spun tuturor...Mi-e greu sa cred ca va mai exista cineva la fel...De fapt nici nu vreau...prefer sa traiesc in trecutul de poveste,departe de probleme,departe de lumea rea...mi-e dor de serile in care il aveam alaturi...mi-e dor de el!!!:(

About me...or....all about u...

Hmm...nu credeam ca poate fi asa dificil sa imi fac o caracterizare proprie...Prietenii ma cunosc mai bine!Sunt timida,visatoare,aiurita,copilaroasa cum nu ar prea trebui sa fiu la varsta mea,dar sunt EU cu bune si rele...in fond,despre asta e si vorba,despre pastrarea identitatii(Oana shtie):)...Am multe cunostiinte,prieteni bine alesi si dusmani despre care prefer sa nu vorbesc!Sunt vesnic indragostita,mereu de aceeasi persoana...si daca tot a venit vorba,exista intr-adevar un EL a carui prezenta o simt neconditionat in diminetile insorite sau in noptile tarzii.Mereu am fost EU cu El,de parca ne-am cunoaste de o viata...dar despre EL o sa vorbesc mai tarziu...