Cred ca asta ar trebui sa fie imaginea unui suflet care se simte cu adevarat singur...ghemuit intr-un colt,asteapta o raza de speranta...Ma mir si eu de mine de imaginile pe care le postez,dar din pacate ma caracterizeaza ,cel putin pentru o perioada de timp...Incerc sa inteleg acest fenomen numit"barbat" dar sincer nu reusesc...la mine cel putin ori e alba,ori e neagra...la altii insa,se pare ca poate sa fie si gri:(...si atunci ce rost are sa mai astepti ceva ce poate nu se va implini niciodata?e ridicol sa realizezi ceva si sa nu ai puterea sa mergi mai departe,dar din pacate cu riscul de a ma repeta,se pare ca inima face alegerile,chiar daca nu sunt benefice intotdeauna...maine e o alta zi,probabil soarele nu va mai fi la fel de incapatanat ca si pana acum si va iesi si pe strada mea...eu inca il astept:P...

Mi-am gasit tatuajul...:) la Alina in calculator...in timp ce ea se ocupa de clienti eu rascolesc curioasa asemeni unui copil mic folderul cu poze...sper sa nu se supere,oricum stiu ca ma iubeste,deci ma iarta ca am postat fluturasul fara acordul ei:))cum era oare in termeni jurnalistici?incalcarea dreptului de autor?anyway...dlagutz fluturasul!!pusic dulce pt Alina:)

VA IUBESC MULT MULT!!!!

In aceasta dimineata a intrat Lauris pe mess...cine e Lauris?cea mai scumpica sefa de grupa,prietena si colega pe care am avut-o in anul in care am frecventat cursurile Universitatii de Vest din Timisoara-sectia Jurna.Lauris draga de ea era foarte contrariata si nu stia daca m-am mutat sau nu...nu stiu daca o sa citeasca randurile astea,oricum in momentul in care mi-a spus ca ieri la deschidere ma cauta,ochii mi s-au umplut de lacrimi...Exista si oameni demni de admiratie si cu siguranta Laura este una dintre ei!Multumesc pentru tot,pentru cuvintele care mi le-ai spus si ca ai fost acolo cand aveam nevoie de cineva care sa ma asculte!Va iubesc mult dragi colegi si promit sa ne vedem in curand!!!PUPICI PT TOTI!

About him....

....A perfect stranger....

1Octombrie 2008....

Urata zi...si 1 asta privit in calendar e la fel de singur si inghesuit acolo ca si sufletul meu...ce chestie,mie tot timpul mi se cere rabdare,clipe de ragaz,timp de gandire...dar oare timpul de ce nu se opreste in loc pt mine?de ce nu e tot timpul vara?de ce pleaca pasarile spre tarile calde?de ce cad frunzele si lasa copacii goi?...sunt lucruri pe care as vrea sa le aflu,asa cum as vrea sa stiu cat de multa suferinta poate indura un suflet?sau exista vreo limita?...de ce trec clipele pictate in roz de cineva si sunt inlocuite cu intuneric?
Privesc spre geam cu groaza,observ ca inca o frunza isi urmeaza cursul anevoios spre a atinge solul,soarele parca nu mai izbuteste sa iasa de dupa nori care se incapataneaza sa il acopere,iar o senzatie de frig isi face loc in camera in care speram sa fiu singura...dar suntem doi...eu si....frigul...si mai e durerea,care nu ma lasa in pace....:(
Degeaba mi-am schimbat mesajul de intampinare la telefon in "Keep your head up!",nu ma ajuta cu nimic...sunt doar vorbe goale,in care clar nu mai cred...cum de altfel nu mai cred in nimic!Multumesc cuiva care mi-a rapit ultima speranta si ultima clipa de fericire!