Oare iti vei gasi linistea?

E putin ciudat sa ma intereseze soarta ta,acum dupa ce a trecut atata vreme de cand mi-ai intors spatele...si totusi e inevitabil sa nu ma gandesc cum te-ai trezit azi,daca ai mancat,daca ti--ai facut toate tabieturile....Multi ar numi-o inconstienta..eu o numesc dragoste...asa imi imaginez ca trebuie sa fie cand vorbesti despre cel pe care il doreai langa tine dimineata cand te trezesti.E absurd sa afirmi ca nu iti vei gasi linistea...Lasi loc unor interpretari,cel putin din punctul meu de vedere...Nu faci fata fantasmelor trecutului sau esti chinuit de un prezent pe care pana la urma tu ai fost cel care l-a decis...Sunt multe intrebari si daca le-as nota de fiecare data cand imi vin in minte ti-ar trebui o viata jumatate sa le poti raspunde,dar cel mai simplu e sa lasi un semn de intrebare,acolo unde cu usurinta puteai afirma sau nega ceva...De fapt,ce sa ma mai gandesc?Intotdeauna ai avut AS-ul in maneca,tu ai fost cel care a aruncat zarurile si ai facut jocul....Doar asta a fost:un joc,in care imi place sa spun ca am jucat corect,cat despre tine...Asa esti tu,te joci mereu!Pentru atunci cand azi va deveni un "ce a fost odata" indepartat,cu speranta ca lucrurile vor fi mai putin complicate...poate atunci vei fi un vis pierdut,asemenea unui val care isi gaseste sfarsitul necrutator la tarm...Sper sa am puterea sa te iert vreodata si sa privesc inspre tine fara nici un fel de resentiment....